Date: Mon, 17 Iulie 2008 02:03:17 +0200
To: anyone@interested.net
From: oz
Subject: nevermore
Printre negurile-mi dese, parc-un zīmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat īn pene, tantos, si īncrezator.
Si-am vorbit: ,,Ti-e creasta cheala, totusi intri cu-ndrazneala,
Corb batrīn, strigoi de smoala dintr-al noptii-adīnc sobor!
Care ti-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?”
Spuse Corbul: ,,Nevermore!”
Nu stiu cine a inventat “Stirile de la ora 5″, dar l-as tortura in cele mai oribile moduri, l-as chinui zile intregi, l-as resuscita de cate ori pot, i-as face transfuzie de la mine doar ca sa-l mentin in viata, pentru a-l chinui si mai mult. Dupa aceea as lua la rand toata gloaba neghioaba care a devenita dependenta de aceasta emisiune abjecta si i-as scoate la fiecare un ochi. As face curatatori de WC-uri toti ziaristii care alearga hamesiti dupa nenorociri cat mai ingrozitoare. As smulge limba oricui care indrazneste sa se planga de programele TV de pe timpul lui Ceausescu; si atunci si acum se mintea de inghetau apele, dar macar minciunile lor erau frumoase, erau despre planuri depasite de zece ori, despre copii fericiti, despre un conducator mult iubit si adulat. Si atunci, si acum, realitatea era tocmai opusul a ceea ce vedeam la televizor, o stia toata lumea mult prea bine, dar pe sticla, macar pe sticla, totul era perfect. Manipularea via mass-media era joaca de copii fata de ce inseamna acum manipulare. Era o lume rea, teribila, dar macar era simpla: aveai doar doua optiuni, ambele cu urmari foarte clare si alegeai in cunostinta de cauza (tocmai de aceea sunt patetice toate scuzele si dezvinovatirile unor Voiculescu, Iliescu, Vadim etc).
Ce lucru mai grotesc exista decat acela de a transforma o tragedie personala in subiect de barfa, sau pe limbaj mediatic, in “stire de senzatie”? Ce e senzational in accidente, violuri, talharii, jafuri, omoruri, furturi, evaziuni fiscale etc? Unde e etica profesionala? Stai cu copilul mort in brate si un terchea-berchea care trebuie sa livreze CEVA, ORICE, pana la ora X, iti infinge un microfon in gura. Pentru el esti doar un articol care trebuie predat, ca altfel nu-si ia leafa; pentru prezentator esti factorul care ii mareste ratingul; pentru milioane de oameni devii subiect de barfa (si pe alocuri de batjocura) in timp ce se sta la coada, la frizer, in autobuz sau la o cafea. “Ai auzit dom’le de ala care a patit asa si-asa?” “Am auzit, dom’le, ce tragedie, da si ala prost….” etc etc etc.
Si asta inca nu ar fi nimic. Cel mai mare pacat al “Stirilor de la ora 5″ et co. este ca inoculeaza in sufletul oamenilor un sentiment teribil: frica. Pai sincer acum, va mai vine sa iesiti in casa dupa ce urmariti stirile? Si nu orice fel de frica, ci una impulsiva, terorizanta, omniprezenta. Pana la urma de ce se teme orice om de pe planeta? De moarte, probabil. Insa ganditi-va: daca doctorul v-ar spune ca veti muri peste 20 de ani v-ati schimba radical comportamentul? Mai mult ca sigur ca nu. Dar daca v-ar zice ca muriti peste doi ani? V-ati panica un pic. Dar peste doua luni? Doua zile? Doua minute? Nu moartea propriu-zisa ne tine in sah, ci posibilitatea mortii iminente. Cancerul omoara anual milioane de oameni, atacurile teroriste, in cel mai rau caz, cateva sute. Si totusi, care din aceste doua notiuni provoaca mai multa angoasa?
Oamenii sunt foarte prosti analizatori de riscuri. Conform unei matematici simple: risc = posibilitate + atrocitate. Cu cat posibilitatea e mai mare, dar atrocitatea (si astfel ecoul in mintea cetateanului) e mai mica, cu atat riscul pare ca e mai mic si oamenii nu sunt interesati (de ex. sida, cancer). Dar daca atrocitatea e mare, chiar daca posibilitatea e mica, riscul devine imens in ochii oamenilor (de ex. cineva e macelarit cu toporul, atac terorist, dezmembrat de animale salbatice etc). Oamenii nu stiu sa analizeze corect riscurile si media profita din plin. Alt exemplu: cu cine v-ati lasa copii sa se joace, cu copiii lui Nea Nicu, care are o piscina in curte, sau cu copiii lui Nea Vasile, care are o pusca (sau mai multe)? Majoritatea ar alege piscina fara sa clipeasca. De ce? Imaginati-va un copil impuscat: un glont imens trece prin trupul firav, sangele, trupul sfartecat, agonia. Atrocitate: zece puncte. Posibilitate: un punct, cu indulgenta. Posibilitatea de a muri prin impuscare este de unu la un milion! Inecul este in schimb un ucigas tacut. Dar posibilitatea de a muri prin inec este de unu la zece mii. In schimb pierde la capitolul atrocitate si uite asa mor inecati anual mii de oameni (si de copii). Sa te spulbere un sofer beat se poate intampla ACUM; sa faci atac de cord e o catastrofa bine ancorata intr-un viitor la care preferam sa nu ne gandim.
Aici intervine si autoamagirea bazata pe o diforma intelegere a controlului. Omul simte ca nu are control asupra unui atac terorist, unui animal salbatic, unui criminal in serie, dar i-ar fi foarte usor sa scape de microbii din bucatarie. Astfel isi va achizitiona sa zicem un buncar portabil in valoare de zeci de mii de dolari si va ajunge in spital din cauza infectiilor. Cel mai elocvent exemplu il constituie cei carora le este frica de zborul cu avionul, dar nu au nicio problema cu mersul in masina. Aparent nu au dreptate: statisticile arata ca zborul este cel mai sigur mijloc de transport si ca anual mor zeci de mii de oameni in accidente de masina, fata de cateva zeci/sute in accidente de avion. Dar trebuie avut in vedere si faptul ca mult mai multi oameni circula cu masina decat cu avionul; astfel, media pe ora a mortilor datorate accidentelor rutiere, fata de accidentele aviare, e aproximativ egala. Sau mai pe romaneste: sunt fix atatea sanse sa mori intr-o masina, cat sunt sa mori intr-un avion (si invers). Factorul cheie aici il constituie sentimentul de control: in mod clar simti ca ai control asupra masinii, poti face ce vrei cu ea, dar in avion esti doar un pasager supus. Asadar, multi refuza sa zboare si mor pe sosele; inca odata, riscul nu a fost evaluat corect.
Nicio alta categorie nu este mai susceptibila la aceasta manipulare precum sunt parintii. Frica este o componenta majora in profesia de parinte si asfel multi dintre ei isi petrec mare parte a timpului … fiind speriati. Problema este ca de cele mai multe ori sunt speriati de lucruri gresite si de cele mai multe ori nici nu li se poate imputa acest lucru. Separarea adevarului de neadevar este o provocare imensa, mai ales in lumea grabita si super-ocupata de azi. Mintile lor sunt invadate de sfaturile “expertilor”: fie pe fata, prin fel de fel de tratate, carti si lucrari de specialitate, fie din umbra, pervers, prin “Stirile de la ora 5″. Astfel ajungem la paradoxuri precum interzicerea alergatului pe motiv ca pruncul transpira si raceste, dar nu e nicio problema sa-l lasi sa se uite cu orele pe Cartoon Network si MTV (pline de emisiuni educative precum Robotboy si Jackass); intr-adevar, de ce sa obosesti copilul cu Jules Verne sau Mezzo. Pe de alta parte, se pune intrebarea: cat de mult pot parintii sa-si infleunteze copiii?
Studii de zeci de ani, aprofundate pe sute de persoane, inclusiv gemeni separati la nastere au dovedit ca abilitatile si personalitatea unui copil sunt definite in proportie de 50% de gene. Bine, dar ce se intampla cu cealalta jumatate? In mod sigur e educatia - casetele cu Mozart, duminica la biserica, vizitele la muzee, lectiile de engleza, diferite tehnici de recompensare/pedepsire etc. Atunci cum ne explicam rezultatele unui studiu care a urmarit timp de 20 de ani evolutia a 245 de copii dati spre adoptie si nu a gasit nicio legatura intre personalitatea copiilor si cea a parintilor adoptivi? Sau alte zeci de studii care au demonstrat ca cresa/gradinita sau lipsa ei, daca familia era monoparentala sau nu, daca mama lucra sau nu, daca erau parinti adoptivi sau naturali sau divortati nu au avut niciun efect asupra caracterului copiiilor?
Parintii trebuie sa conteze, nu? Chiar daca cele mai multe influente sunt extrafamiliare, nu parintii sunt cei care se dau peste cap sa aleaga cel mai bun cartier unde sa locuiasca, cea mai buna scoala etc ptr copiii lor? E o intrebare buna, in ce masura conteaza parintii. Si extrem de complicata. Si mai complicat e de definit ce inseamna un parinte bun. In mod cert, un parinte “rau” conteaza enorm, in sens negativ. Nu stiu ce inseamna parinte bun si nu ma voi apuca sa disec problema din doua motive: primul, nu sunt expert in domeniu (desi cu doi copii in casa sunt pe calea cea buna); al doilea, toate teoriile educationale mi se par stupide, comparativ cu cateva statistici bine facute.
Anumite laturi ale unui copil - personalitatea, creativitatea etc - nu se pot masura usor. Dar performantele scolare da. Parintii sunt de acord ca performantele scolare reprezinta piatra de hotar in formarea copilului si astfel e logic sa urmarim astfel de statistici. Acestea sunt de doua feluri: de cauzalitate si de corelare. De exemplu: existenta multor carti in casa duce la rezultate scolare bune? (cauzalitate) sau copiii cu multe carti in casa tind sa aiba performante scolare mai bune decat cei care au putine carti in casa (corelare)? Daca folosim corelarea, de cele mai multe ori nu putem explica cauza; daca e sa comparam efectiv performantele copiiilor cu multe carti acasa cu performantele celor cu putine carti, rezultatul poate sa fie inselator. Poate numarul de carti indica doar o stare materiala mai buna a parintilor. Ceea ce cautam este sa gasim doi copii care sunt asemanatori din toate punctele de vedere, in afara de unul - numarul de carti de acasa.
Studiile au evidentiat opt factori care conteaza in performanta scolara si opt factori care nu conteaza. Iata-le intr-o ordine aleatorie, ca un mic exercitiu, incercati sa le ghiciti pe cele care conteaza:
1. Copilul are parinti educati.
2. Familia copilului e intacta (are ambii parinti)
3. Parintii copilui au o situatie socio-economica buna sau foarte buna.
4. Parintii copilului s-au mutat recent intr-un cartier select.
5. Mama copilului avea 30 de ani sau mai mult in momentul nasterii primului ei copil.
6. Mama copilului nu a lucrat in primii doi ani dupa nasterea copilului.
7. Copilul s-a nascut cu o greutate mica.
8. Copilul a fost pregatit temeinic in ultimul an de gradinita.
9. Parintii copilului vorbesc gramatical corect acasa.
10. Parintii copilului fac cu acesta vizite frecvente la muzee, teatru etc.
11. Copilul este adoptat.
12. Copilul este pedepsit regulat (nu vorbim de violenta)
13. Parintii copilului sunt angrenati in activitati comunitare.
14. Copilul se uita des la televizor.
15. Copilul are multe carti in casa.
16. Parintii copilului ii citesc acestuia zilnic.
Cei opt factori care influenteaza direct performanta scolara sunt 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15. Ca sa generalizam: factorii care influenteaza performanta scolara descriu ce sint parintii; factorii care nu influenteaza descriu ce fac parintii.
De ce sunt asa pornit impotriva Stirilor de la ora 5? Mintile luminate din mass-media au realizat ca supunand audienta la un tir indelungat de senzatii tari pot influenta dramatic felul de a fi al oamenilor. Au reusit deja sa inoculeze frica, sa distorsioneze simtul riscului, sa-l faca dependent de consumerism, sa propage idoli falsi etc. Schimband actiunile omului obtii un efect temporar; schimband personalitatea lui, obtii un efect permanent.
Si se mai desprinse un sloi de gheata din Polul Nord…
-oz